Când cineva spune că o substanţă dă
dependenţă, asta poate însemna două lucruri: că provoacă o dependenţă
fizică, atunci când corpul tău începe să depindă de prezenţa unei
anumite substanţe pentru bunăstarea sa fizică şi că a început să
modifice procesele obişnuite pentru a se adapta la noua normalitate
artificială. Lipsa bruscă a acelei substanţe nu-i va da corpului
suficient timp să compenseze pentru ea. Efectele vor fi simptomele
specifice sevrajului, precum greaţa, vărsăturile, dureri în piept,
dureri de cap şi musculare, convulsii, transpiraţie incontrolabilă şi
dificultăţi de respiraţie.
Alcoolul e un exemplu în acest
sens. Dacă nu îl consumi în mod normal şi te-ai hotărî dintr-o dată să
bei ca un student în vacanţa de primăvară, corpul tău n-ar putea
compensa pentru cantitatea mare de alcool şi ai avea greţuri, cel mai
probabil ai vomita, ai putea avea convulsii, ai putea ajunge în stare de
inconştienţă şi chiar să nu mai poţi respira. Acelaşi lucru se întâmplă
şi atunci când decizi să-ţi faci de cap ca în vacanţă timp de doi ani
şi apoi brusc să te opreşti. Din nou, corpul nu poate compensa pentru
ceea ce consideră a fi anormal.
Substanţele care dau dependenţă,
dar nu provoacă simptomele fizice ale sevrajului atunci când consumul se
întrerupe brusc, tind să fie considerate ca dând dependenţă psihică, nu
fizică. Asta înseamnă că persoana ar putea totuşi să tânjească după
substanţă, la fel cum un poliţist gras stereotipic ar tânji după gogoşi,
dar nu va avea de luptat cu simptomele fizice ale sevrajului
caracteristice altor substanţe.
Jocurile de noroc, sporturile extreme precum bungee jumpingul şi sky-divingul sau
orice altceva dau dependenţă psihică, dar nu cauzează totuşi dependenţă
fizică, tinzând să stimuleze centrii recompensei din creier şi
determinând persoana să tânjească după orice acţiune va aduce o altă
stimulare. Încercaţi să sunaţi dintr-un clopoţel în apropierea câinilor
lui Pavlov şi vedeţi dacă nu cumva o iau puţin razna aşteptând să
primească recompensa.
S-a demonstrat că nicotina, la fel ca alte
substanţe, precum heroina şi alcoolul, dă un anumit nivel de dependenţă
fizică, dar provoacă şi pofte asociate cu dependenţa psihică. Pentru a
înţelege de ce, haideţi să vorbim despre efectele nicotinei asupra
organismului.
Nicotina este o substanţă naturală produsă de o
familie de plante numite Solanaceae sau Umbra Nopţii. Frunzele de tutun
uscat conţin nicotină în proporţie de 0,6 - 3%. Substanţa acţionează
asupra a ceea ce numim receptori nicotinici pentru acetilcolină (nAChR)
şi afectează două zone importante ale corpului – glanda
medulosuprarenală şi sistemul nervos central (SNC).
În interiorul
SNC-ului, nicotina se leagă de acei receptori şi determină eliberarea
mai multor neurotransmiţători care dau o stare de bine, cum ar fi
dopamina.
Fumul de ţigară mai conține şi anumite substanţe
cunoscute drept inhibitori de monoaminooxidază (MAO). Enzimele din
această familie sunt responsabile pentru descompunerea
neurotransmiţătorilor care dau o stare de bine, cum ar fi dopamina,
serotonina sau norepinefrina. Rezultatul este că mai mulţi
neurotransmiţători decât ar fi normal încep să circule. Când fumezi
tutun, nicotina poate începe să acţioneze asupra acestor receptori după 7
secunde şi durează aproximativ două ore pentru ca efectul ei să se
înjumătățească. Această cale scurtă spre recompensă este unul dintre
motivele pentru care oamenii cred că pofta de nicotină e aşa de
puternică.
În interiorul medulosuprarenalei (şi al altor câteva
regiuni din corp), combinându-se cu receptorii, nicotina va duce la o
creştere a cantităţii de calciu introduse în celule. Rezultatul este o
eliberare a hormonului epinefrină (adrenalină). Asta va determina o
creştere a tensiunii arteriale, a ritmului cardiac, a ritmului
respirator şi a glicemiei din sânge. Exact "lucrurile" din care sunt
alcătuite visurile ”dependenţilor de adrenalină”.
Una dintre
problemele prea puţin discutate în ceea ce priveşte nicotina este
toxicitatea ei. Receptorii cresc cantitatea de neurotransmitători
eliberaţi ca răspuns la cantitatea de nicotină prezentă. Cu cât ai multă
nicotină în sistem, cu atât mai toxică e reacţia. Cantitatea medie de
nicotină absorbită dintr-o ţigară este de aproximativ 1 mg. La nivelul
acesta, toţi centrii de recompensare ai creierului funcţionează de
minune. Cu cât doza e mai mare, cu atât mai nocivă e reacţia. Simptome
precum greaţa, vărsăturile, durerile abdominale, durerile de cap,
spasmele musculare vor duce la convulsii, hipotensiune arterială,
insuficienţă respiratorie şi, în cele din urmă, pe la 40-60 de mg, te va
ucide.
Proprietăţile fizice şi psihologice legate de dependenţă
ale nicotinei gravitează în jurul faptului că trupul tău încearcă să
compenseze pentru creşterea de neurotransmiţători şi hormoni. Când
încetezi să consumi nicotină, corpul începe să compenseze, fie crescând,
fie diminuând numărul acestora. Rezultatul final este acela că trupul
încearcă să continue să se adapteze la nicotină. Şi astfel apare
sevrajul.
Manifestările fizice ale sevrajului în cazul nicotinei
sunt considerate a fi mult mai blânde ca cele ale altor substanţe,
precum heroina, alcoolul şi metamfetaminele. În funcţie de perioada
consumului şi de cantitatea de nicotină folosită, simptomele variază ca
intensitate şi durată. Încep de obicei la 2-3 ore după ultima doză de
nicotină şi îşi ating apogeul cam la 2-3 zile. Simptomele includ
anxietate, depresie, probleme cu somnul, ameţeală, dureri de cap, apetit
crescut, probleme de concentrare şi sentimente de nelinişte şi
frustrare. Odată ce corpul este capabil să înceapă să secrete cantitatea
potrivită de neurotransmiţători şi de hormoni pentru a face faţă
existenţei lipsite de nicotină, dependenţa rămasă tinde să fie psihică
şi se concentrează în jurul poftelor.
Se crede că factorii
mediaţi psihologic legaţi de dependenţa de nicotină sunt responsabili
într-o măsură mai mare decât cei fizici pentru dificultatea de a renunţa
la nicotină. În mai multe studii asupra simptomelor sevrajului,
participanţii care renunţaseră la fumat menţionau fără încetare poftele
drept lucrul cu cele mai mari efecte negative atunci când vine vorba să
te laşi de el. Deşi majoritatea menţionau efectele secundare fizice ca
fiind o problemă, poftele erau cele care îi împingeau mai mult să
”recidiveze”. „La naiba cu descoperirile tale, Pavlov!” Aşadar, efectele
fizice secundare dispar în acest caz la mai multe zile după ultima doză
de nicotină, dar "setea" de tutun poate uneori să reziste ani de
zile.
Deci, în concluzie, cu cât doza e mai mare, cu atât
creşte posibilitatea apariţiei unor efecte secundare toxice. Cu cât
consumi mai multă, cu atât există o probabilitate mai mare de a face
cancer, boli cardiace, atacuri cerebrale şi diabet. Dacă nu faci bolile
acestea şi continui să fumezi, probabilitatea să mori din cauza lor va
fi cu atât mai mare. Deci nu mai e nevoie să spunem că, dacă eşti
fumător, există probabil puţine lucruri pe care le poţi face pentru tine
care să ajute la bunăstarea ta pe termen lung şi la fericirea celor
care te iubesc mai mult decât să renunţi la fumat sau la folosirea altor
produse din tutun, oricât de greu ar fi să te opreşti. Dacă se întâmplă
să fii şi supraponderal pe lângă faptul că eşti fumător, atunci, slavă
Domnului, ai de lucru serios. Dar, în cele din urmă, rezolvarea ambelor
probleme, incluzând, sper, o doză sănătoasă de exerciţii fizice regulate
şi consumarea multor legume şi fructe, îţi va îmbunătăţi semnificativ
calitatea şi durata vieţii şi te va ajuta chiar să economiseşti o căruţă
de bani, pentru că vei avea de cumpărat mai puţine medicamente şi vei
economisi banii de ţigări şi altele asemenea. http://www.todayifoundout.com/index.php/2013/07/why-is-nicotine-addictive/
|