Creierul tău este ca o maşină. Pentru a
funcţiona corect, o maşină are nevoie de benzină, ulei, lichid de frână
şi alte materiale. Creierul tău are nevoie, de asemenea, de materiale
speciale pentru a funcţiona corect: glucoză, vitamine, minerale şi alte
substanţe chimice esenţiale.
De exemplu, glucoza este combustibilul
(energia) creierului. Poţi obţine glucoză consumând carbohidraţi sau
alte alimente care pot fi convertite în glucoză.
Creierul tău
trebuie să fabrice proteine şi grăsimi pentru a crea noi conexiuni şi să
sintetizeze mielină, învelişul gras al axonilor. Poţi face acest lucru
prin digestia de proteine, grăsimi, aminoacizi şi acizi graşi din
produsele alimentare, pentru a sintetiza noi proteine şi grăsimi pentru
creier. Fără cantitatea corectă şi echilibrul părţilor componente,
creierul tău nu va funcţiona corect. Prea puţin (deficienţă) sau prea
mult (supra-abundenţă) din nutrientul necesar poate afecta sistemul
nervos. (Pentru un tabel care arată aceste efecte ale substanţelor
nutritive specifice, vă rugăm să consultaţi Nutrient Effects on the Nervous System).
Vocabular
Aminoacid: parte componentă a proteinelor; un compus organic. Proteină: o moleculă mare formată din aminoacizi. Exemple de proteine sunt enzimele şi hormonii. Vitamină:
substanţă din produsele alimentare, care este necesară pentru buna
funcţionare a organismului. Multe vitamine ajută în procesele
enzimatice. Vitamine şi minerale esenţiale: vitamine
şi minerale care sunt necesare organismului, dar care nu sunt produse
de către acesta. De aceea, acestea trebuie incluse în regimul alimentar. Lipide (grăsimi):
nu toate grăsimile sunt rele pentru tine. De fapt, unele grăsimi sunt
esenţiale pentru buna funcţionare a creierului. Două lipide importante
pentru creier sunt acizii graşi n-6 şi n-3. Nivelurile scăzute ale
acizilor graşi n-3 în alimentaţie pot cauza probleme vizuale afectând în
special retina. Studiile pe animale au arătat că alimentaţia fără acizi
graşi n-3 provoacă probleme de învăţare şi probleme motorii, poate
afecta sistemele care folosesc neurotransmiţătorii dopamină şi
serotonină în cortexul frontal. Acizii graşi n-6 sunt de asemenea
importanţi pentru buna funcţionare a creierului, deoarece ei afectează
eliberarea neurotransmiţătorului şi influenţează capacitatea neuronilor
de a utiliza glucoza.
Dieta şi neurotransmiţătorii
Anumite
alimente conţin precursori (materii prime) pentru unii transmiţători.
Dacă dieta este deficitară în anumiţi precursori, creierul nu va putea
produce unii neurotransmiţători. Atunci când echilibrul
neurotrasmiţătorilor este perturbat, pot să apară tulburări neurologice
şi psihice. Exemple de precursori ai neurotransmiţătorilor:
Acid aspartic Folosit pentru a face aspartat; se găseşte în arahide, cartofi, ouă şi cereale.
Colina Folosită pentru a produce acetilcolina; se găseşte în ouă, ficat şi soia.
Acid glutamic Folosit pentru a produce glutamat; se găseşte în făină şi cartofi.
Fenilanină Folosită pentru a produce dopamină; se găseşte în sfeclă, soia, migdale, ouă, carne şi cereale.
Triptofan Folosit pentru a produce serotonina; se găseşte în ouă, carne, lapte degresat, banane, iaurt, lapte şi brânză.
Tirozina Folosită pentru a produce norepinefrina; se găseşte în lapte, carne, peşte şi legume.
Călătorie în creier
Substanţele nutritive trebuie să urmeze o cale complicată şi să depăşească câteva provocări: 1. Trebuie să reuşească să ajungă în organismul tău: dacă nu le mănânci, nu vor fi disponibile pentru creier. 2. Odată ajunse în stomac, ele trebuie să supravieţuiască atacului acidului ce descompune anumite alimente. 3.
În continuare, din tubul digestiv ele trebuie absorbite de celulele ce
căptuşesc intestinul şi transportate prin vasele de sânge în fluxul
sanguin. 4. Călătorind odată cu sângele prin ficat, substanţele nutritive trebuie să evite metabolizarea (distrugerea). 5.
După ce ajung în fluxul sanguin, ele trebuie să traverseze vasele mici
de sânge din ţesutul cerebral. Acest transport de la sânge la neuroni
este limitat de bariera hematoencefalică.
Bariera hematoencefalică (BHE)
Bariera
hematoencefalică (BHE) nu permite să intre în creier anumite substanţe,
dar în acelaşi timp trebuie să lase substanţele nutritive în creier.
Poţi să te gândeşti la BHE ca la un zid aflat între fluxul sanguin şi
neuroni. Substanţa trebuie să treacă prin acest zid din sânge pentru a
ajunge la neuroni.
Bariera hematoencefalică poate fi traversată în trei moduri: 1. Unele materii se pot potrivi prin „găurile” din BHE. 2. Substanţele pot fi transportate prin BHE de către transportatori speciali. 3. Unele substanţe pot rupe BHE.
Malnutriţia şi creierul
Deficitul de vitamine şi minerale poate fi cauzat de: 1. Malnutriţie 2. Dietă săracă 3. Absorbţia slabă a vitaminelor şi mineralelor 4. Deteriorare a sistemului digestiv 5. Infecţie 6. Alcoolism
Creierul
fetusului uman creşte rapid între lunile a 10-a şi a 18-a de sarcină,
aşa că este important pentru mamă să mănânce în această perioadă
alimente hrănitoare. De asemenea, creierul se dezvoltă rapid înainte de
naştere şi la 2 ani după. Malnutriţia, în aceste perioade de dezvoltare
rapidă a creierului, poate avea efecte devastatoare asupra sistemului
nervos şi poate ataca nu doar neuronii, ci şi formarea şi creşterea
celulelor gliale. Efectele asupra celulelor gliale pot modifica
dezvoltarea mielinei, în special deoarece mielina continuă să se formeze
în jurul axonilor mai mulţi ani după naştere.
Copiii născuţi de
mame care au diete sărace pot avea unele forme de retard mintal sau
probleme de comportament. De asemenea, copiii care nu primesc o nutriţie
adecvată în primii ani de viaţă, pot dezvolta probleme mai târziu.
Adesea, efectele problemelor de malnutriţie şi de mediu, cum ar fi
abuzul emoţional şi fizic, se pot combina pentru a crea probleme de
comportament. Prin urmare, sunt greu de determinat cauzele exacte ale
tulburărilor de comportament.
Unele efecte ale malnutriţiei pot
fi diminuate printr-o dietă adecvată, deci nu toate efectele unei diete
sărace sunt permanente. Cercetătorii cred că momentul în care organismul
suferă din cauza malnutriţiei este un factor determinant în cazul în
care vor apărea probleme. Acest lucru înseamnă că lipsa unui anumit
nutrient în perioada în care o parte a creierului este în creştere şi
are nevoie de acel nutrient, va provoca o problemă specifică acolo.
Studierea legăturii nutriţie-creier-comportament
Studiul
felului în care nutriţia influenţează creierul şi comportamentul este
relativ nou. Oamenii de ştiinţă de abia au început să înţeleagă modul în
care substanţele nutritive transformă creierul şi felul în care aceste
schimbări neuronale afectează inteligenţa, starea de spirit şi acţiunile
oamenilor. Experimentele care studiază această interacţiune
nutriţie-creier-comportament, în special cele ce studiază efectele
malnutriţiei, sunt dificile din mai multe motive:
1. Există o
legătură între dieta săracă şi factorii de mediu. Prin urmare,
modificările de comportament pot să nu se datoreze doar unei nutriţii
sărace. Alţi factori pot influenţa comportamentul, cum ar fi educaţia,
problemele sociale sau familiale.
2. Este dificil să elimini o
singură substanţă din dieta umană. Deci, este greu de determinat dacă o
anumită vitamină sau substanţă minerală are efect asupra
comportamentului. Din motive etice, nu se pot face experimente în care
nu îi este permis unei persoane să mănânce o anumită substanţă
nutritivă, astfel încât multe date provin din experimente pe animale.
Studiile pe om se limitează în general la examinarea efectelor
înfometării şi inaniţiei, situaţie în care multe substanţe nutritive
lipsesc.
3. Oamenii răspund la diferite diete în moduri
diferite. Cu alte cuvinte, există o mare diversitate individuală în
răspunsul organismului referitor la nevoia de diferite substanţe
nutritive.
4. Modificarea dietei poate avea efectul placebo.
Acesta se produce deoarece o persoană crede că ceva va avea efect. Cu
alte cuvinte, dacă o persoană crede că o modificare în dietă va
influenţa comportamentul, acest lucru chiar s-ar putea întâmpla, chiar
dacă nu substanţele nutritive cauzează schimbarea. Aşadar, experimentele
trebuie să aibă un control placebo şi se efectuează în mod dublu-orb,
în care nici subiectul experimental, nici experimentatorul, nu ştiu cine
a primit un regim alimentar modificat.
5. Definiţia
inteligenţei este controversată. De exemplu, unii oameni nu cred că
testele IQ măsoară cu precizie inteligenţa, aşa că este dificil de
folosit un test IQ pentru a susţine că inteligenţa a fost afectată de
dietă.
Avertisment: Totdeauna consultă un medic înainte de a
începe o dietă sau un program de supliment nutriţional, cum ar fi luarea
de doze mari de vitamine şi minerale. Mici schimbări în dietă pot avea
mari efecte asupra sănătăţii tale.
Pentru mai multe informaţii despre nutriţie şi creier, vezi: 1. Child Malnutrition http://www.who.int/inf-fs/en/fact119.html 2. Iron Deficiency http://www.who.int/inf-fs/en/fact121.html 3. Dangers of Lead Still Linger – US FDA http://www.fda.gov/fdac/features/1998/198_lead.html 4. Dietary Guidelines for Americans http://fnic.nal.usda.gov/nal_display/index.php?info_center=4&tax_level=1 5. FDA Guide to Dietary Supplements http://www.fda.gov/fdac/features/1998/598_guid.html 6. RDAs http://users.rcn.com/jkimball.ma.ultranet/BiologyPages/R/RDAs.html 7. Staking a Claim to Good Health – US FDA http://vm.cfsan.fda.gov/~dms/fdhclm.html 8. Lead in food http://vm.cfsan.fda.gov/~dms/qa-pes5.html
Referinţe: 1. Brick, J and Erickson, C.K. Drugs, the Brain, and Behavior. The Pharmacology of Abuse. New York: Haworth Press, 1998. 2.
Coleman, M. and Gillberg, C. The Schizophrenias. A biological approach
to the schizophrenia spectrum disorders. New York: Springer, 1996. 3. Chafetz, M.D. Nutrition and Neurotransmitters. The Nutrient Bases of Behavior. Englewood Cliffs: Prentice Hall, Inc., 1990. 4. Dhopeshwarkar, G.A. Nutrition and Brain Development. New York: Plenum Press, 1983. 5. Edelson, E. Nutrition and the Brain. New York: Chelsea House, 1988. 6. Mahan, L.K. and Escott-Stump, S. Krause's Food, Nutrition, and Diet Therapy. Philadelphia: W.B. Saunders, 1996.
|