Nu ar fi minunat să obţinem un somn
odihnitor în mai puţine ore decât de obicei? În cazul acestei întrebări
tehnologia este cea care deţine răspunsul. Ar putea acest lucru trata
depresia şi chiar să ne prelungească vieţile? Articolul de faţă încearcă
să ofere un răspuns.
Ce se întâmplă cu mintea în somn?
Poate că grija unui termen final este
cea care nu vă lasă să dormiţi. Sau este posibil să fie nou-născutul cel
care v-a împiedicat să dormiţi toată noaptea. Sau poate pur şi simplu
sunteţi la un club şi nu doriţi să plecaţi de la petrecere devreme.
Chiar
şi cei dintre noi care iubesc somnul trebuie să recunoască că există
momente când am dori să nu avem nevoie de atât de mult somn. În prezent,
un grup mic de cercetători parcurg primii paşi în încercarea de a
concentra somnul unei nopţi în mai puţine ore, folosindu-se de
tehnologie, mai degrabă decât să apeleze la ajutorul medicamentelor.
Dacă vor reuşi, ei ar putea realiza mai mult decât să ne ajute să
finalizăm un număr mai mare de activităţi pe parcursul orelor în care
suntem treji, şi anume să ne ofere o altă opţiune pentru a ajunge la
fântâna tinereţii.
În timp ce cercetătorii din domeniul somnului
nu au reuşit încă să ajungă la un consens cu privire la motivul datorită
căruia somnul este atât de necesar pentru noi, ei şi-au creat o idee
destul de bună asupra a ceea ce se petrece în timp ce dormim. În timpul
somnului, la nivelul creierului apar modificări complexe. Unele dintre
acestea pot fi observate cu ajutorul unui electroencefalograf, care
foloseşte electrozi introduşi la nivelul craniului pentru a urmări
activitatea electrică a creierului. Cele 8 ore din timpul nopţii nu sunt
un tot unitar nediferenţiat, ci sunt alcătuite din mai multe cicluri de
patru etape. Noi parcurgem aceste ore în mod secvenţial. În timpul unui
somn bun, vom repeta fiecare ciclu de 90 de minute, de cinci sau şase
ori.
Unele dintre aceste etape se asociază cu funcţii specifice.
Etapa 1 este considerată graniţa dintre somn şi veghe. Lungimea acesteia
variază de la persoană la persoană şi de-a lungul nopţii, dar durata sa
tinde să fie între 5 şi 15 minute, iar funcţia sa principală pare să
fie exercitată asupra noastră în cursul etapelor profunde. "O puteţi
considera ca fiind rampa spre somn", afirmă Chris Berka, un neurolog de
la Advanced Brain Monitoring din Carlsbad, California.
Un
procent de 5% din populaţie poate să îşi desfăşoare activitatea adecvat
după numai 4 ore de somn. Trecerea la etapa a doua este uneori
perturbată de o tresărire bruscă care apare imediat ce persoana începe
să adoarmă acompaniată de o senzaţie de cădere, care duce la o
contracţie violentă pe măsură ce muşchii încep să se relaxeze
determinând adesea trezirea pentru scurt timp a acelei persoane. Această
relaxare face ca etapa a doua a somnului să fie ideală pentru a aţipi.
Având o durată de circa 20 de minute, acestea etapă conduce la refacerea
muşchilor obosiţi şi întregeşte vigilenţa, iar dacă în această etapă
suntem treji, ne vom simţi odihniţi.
Nu acelaşi lucru se întâmplă
în etapa 3. Undele sale EEG caracteristice i-au conferit numele de
"somnul cu unde cu acţiune lentă". Din motive care nu sunt bine
înţelese, există o relaţie solidă între această etapă şi anumite
mecanisme de fortificare. De exemplu, hormonii de creştere secretaţi de
glanda pineală stimulează repararea ţesutului osos şi muscular, în timp
ce prolactina reglează sistemul imunitar. Este, de asemenea, etapa în
care ne trezim cel mai greu. Dacă sunteţi treziţi, să spunem, după de 45
minute de somn, vă veţi simţi ameţiţi, confuzi şi irascibili. Timpul
petrecut în etapa a treia variază, dar durează aproximativ 60 de minute
în primul ciclu al nopţii, durata sa diminuând cu fiecare ciclu ulterior
şi fiind înlocuit tot mai mult cu o fază cu totul diferită, cunoscută
sub numele de somnul în care ochii au mişcări rapide (REM). Se consideră
că în această etapă are loc marea parte a viselor.
Pentru a face
faţă acestui număr mai redus de cicluri nocturne, strategia noastră
principală a fost pur şi simplu să reducem durata somnului la o durată
prestabilită, cu ajutorul mult blestematului ceas deşteptător. Cu toate
acestea, atunci când dormim mai puţin decât este necesar atenţia,
vigilenţa, concentrarea, judecata şi abilitatea de a rezolva problemele
scad dramatic. Pentru a reduce aceste efecte, recurgem în mod
tradiţional la stimulente cum ar fi cofeina. Aceasta funcţionează destul
de bine pe termen scurt, ceea ce poate explica de ce 90% dintre
americani o folosesc. Cu toate acestea, efectul cafeinei dispare după
câteva ore lăsând loc din nou randamentelor în scădere.
La
sfârşitul anilor 1990 un presupus medicament minune numit modafinil
promitea să combată utilizarea cofeinei. Dar entuziasmul a început să
scadă atunci când a devenit clar faptul că efectele de tonifiere apărute
în urma administrării unui comprimat de modafinil erau echivalente cu
doar câteva ceşti de cafea. În timp ce timpul său de înjumătăţire
însemna că acesta ar putea fi administrat cu o frecvenţă mai redusă,
având mai puţine efecte gastro-intestinale, preţul ridicat şi
necesitatea unei prescripţii medicale însemna ca regele să rămână în
continuare cafeina.
În orice caz, nici un stimulent nu poate
împiedica efectele fizice mult mai alarmante ale privării de somn. În
cadrul unui experiment efectuat la Universitatea din Chicago,
cercetătorii au ţinut şobolanii treji în permanenţă. Majoritatea
acestora au murit după 21 de zile. Anul trecut, au fost revelate indicii
cu privire la acest mecanism. După menţinerea voluntarilor treji timp
de 29 de ore cercetătorii de la Universitatea din Surrey, Marea
Britanie, au constatat că numărul de celule albe din sânge ale acestora
au crescut aşa cum se întâmplă atunci când aceştia sunt răniţi. "Este
corect să tragem concluzia că privarea de somn afectează în mod negativ
capacitatea cuiva de a lupta împotriva infecţiilor," afirmă James
Krueger, care a studiat somnul şi imunitatea la Universitatea de Stat
din Washington, Pullman.
Cu toate acestea, nu doar privarea acută
de somn poate fi responsabilă de acest lucru. De-a lungul timpului,
chiar şi deficitul zilnic moderat pe care majoritatea dintre noi îl
îndurăm în timpul unei săptămâni obişnuite de lucru ne poate crea
probleme. După trecerea în revistă a 15 studii care au înrolat 470.000
de persoane din opt ţări de-a lungul a 25 de ani, cercetătorii de la
Universitatea din Warwick, Marea Britanie, au concluzionat că cei care
dorm în mod constant mai puţin de 5 ore pe noapte prezintă un risc
crescut de a dezvolta boli de inimă, diabet zaharat, accident vascular
cerebral şi chiar cancer. Nici un stimulent nu poate rezolva acest
lucru.
Cu toate acestea, pe măsură ce înţelegem tot mai mult
legat de ceea ce se întâmplă în timpul diferitelor faze ale somnului, ar
putea deveni posibil să recurgem la o abordare mai bine direcţionată a
creşterii numărului orelor în care suntem treji. "Ideal ar fi să dormim
8 ore", afirmă Nancy Wesensten, un psiholog de la Walter Reed Army
Institute of Research de la Silver Spring, Maryland. "Scopul este să
obţinem aceleaşi beneficii după 6 ore de somn."
11 zile fără somn Cu
toate acestea, în loc să se înhame la treburi dificile, nediferenţiate,
cercetătorii din domeniul somnului au început să investigheze modul în
care aceştia le-ar putea analiza amănunţit pe cele considerate cel mai
puţin importante, pentru a comprima somnul determinându-l să includă
doar părţi critice. În 2008, au apărut indicii că acestea ar putea fi
etapele profunde. De exemplu, medicamentele care îmbunătăţesc somnul
lent au redus semnificativ gradul de oboseală şi alte efecte adverse în
rândul voluntarilor, chiar dacă aceştia au dormit doar 5 ore. Din
păcate, studiile cu privire la un astfel de medicament au fost oprite
atunci când s-a descoperit că incidenţa "efectelor secundare
psihiatrice" în urma administrării acestuia este mai mare.
Numărul de accidente auto care au loc în fiecare an în SUA datorită oboselii se ridică la 100.000
20 de clipiri
Din
fericire, există o altă opţiune. "Tehnicile de stimulare cerebrală pot
face acelaşi lucru," afirmă Wesensten, "singura diferenţă fiind că o pot
face mai bine."
Wesensten şi-a petrecut cariera încercând să
găsească modalităţi de a ajuta soldaţii să se confrunte cu limitele cu
care majoritatea dintre noi se confruntă tot timpul pe parcursul unei
săptămâni obişnuite de lucru. Ei trebuie să ia decizii cruciale, într-un
timp extrem de scurt, în ciuda faptului că sunt frecvent privaţi de
somn. "Nu mă interesează dacă cineva poate sta treaz cinci zile
consecutive", afirmă ea. "Vreau să le ofer posibilitatea de a avea
niveluri înalte de performanţă, indiferent de cât de mult timp am stat
treji."
Soldaţii trebuie să încerce să tragă câte un pui de somn
care să îi avantajeze în cursul unor pauze care apar ocazional la una
sau două ore, ori de câte ori se iveşte ocazia. Cum putem să rămânem
operaţionali, sau chiar agili? Există o cale. În cursul etapei a doua de
somn dormiţi 3 minute şi puteţi astfel beneficia de efectele sale
revigorante (Sleep, vol. 28, p. 829).
Cu toate acestea, în cazul
multor persoane care devin anxioase ştiind că trebuie să doarmă un
anumit număr de ore, ar fi mai eficient decât un stimulent care să îi
menţină treji. US Defense Advanced Research Projects Agency a finanţat-o
pe Berka pentru ca ea să poată realiza acest lucru fără ajutorul
produselor farmaceutice şi o astfel de cercetare ne-ar putea fi utilă
tuturor în cele din urmă. Echipa ei a proiectat un dispozitiv care se
numeşte masca lui Somneo, o bandă groasă, căptuşită care acoperă
obrajii, urechile şi o mare parte a capului. Ea este prevăzută cu un
element de încălzire în jurul ochilor, confirmând rezultatele
cercetărilor care indică faptul că aplicarea căldurii la nivelul ochilor
induce somnul. În acest sens, îl poartă cu repeziciune pe cel care o
posedă prin faza 1 a somnului, un lucru care are aparent câteva
avantaje, pentru a intra în etapa a doua mai repede, chiar dacă doar cu 2
minute. "Probabil că acest lucru nu pare mult, dar scurtează durata
necesară adormirii în aceeaşi măsură în care o fac medicamentele
hipnotice" cum ar fi zolpidemul, care este utilizat pentru combaterea
insomniei, a afirmat Berca.
Mai important de menţionat este că
EEG-ul care se află încorporat în mască monitorizează orice modificări
care apar pe parcursul somnului. Dacă este programat pentru a permite
exact 20 de minute de somn, va începe numărătoarea doar atunci când
detectează prezenţa somnului real. Nu doriţi să vă treziţi ameţit? Dacă
vă apropiaţi de faza 3, dar nu aveţi timp pentru un ciclu de somn
complet, masca va declanşa o alarmă. Nu orice fel de alarmă: masca
conţine o lumină albastră care luminează treptat, suprimând hormonul
somnului numit melatonină, pentru a vă ajuta să vă treziţi.
Monitorizarea
EEG vă ajută să vă asiguraţi că nu vă treziţi la momentul nepotrivit,
dar aceasta nu poate manipula undele creierului pentru a vă ajuta să
rămâneţi adormiţi sau să vă treceţi în stadii mai profunde. Acest lucru
se întâmplă în cazul în care intervine o tehnică numită stimulare
directă cu curent transcranian (stimularea transcraniană directă prin
curent continuu). Aceasta implică administrarea unui curent slab într-o
regiune a creierului numită cortex prefrontal dorsolateral şi poate
direcţiona undele cerebrale într-o ordine care imită caracteristicile
specifice ciclului de somn.
Cercetătorii de la Universitatea din
Lübeck, Germania, care au folosit stimularea transcraniană directă prin
curent continuu pe creierele voluntarilor adormiţi au fost capabili să
facă schimb între fazele adiacente ale somnului. În primul rând, au
adâncit somnul prin alungirea undelor lente în detrimentul undelor
scurte care induc un somn "mai uşor". Acest somn indus artificial cu
unde lente pare identic cu somnul normal şi, mai important, reducerea
somnului cu unde scurte nu pare să aibă niciun efect negativ.
Într-adevăr, grupul în care s-a utilizat stimularea transcraniană
directă prin curent continuu a prezentat o îmbunătăţire a testele de
memorie efectuate ulterior, în special în tipul de memorie care este
codificată în timpul somnului cu unde lente (Journal of Neuroscience,
vol. 24, p. 9985). "Nu a existat nici o altă diferenţă funcţională între
somnul grupului de control şi persoanele la care s-a utilizat
stimularea transcraniană directă prin curent continuu", afirmă Lisa
Marshall, unul dintre membrii echipei.
Stimularea transcraniană
directă prin curent continuu poate, de asemenea, să orienteze somnul în
direcţia opusă, afirmă Marshall. Într-un studiu de urmărire, echipa a
reuşit să îi transpună pe cei care se aflau în cursul somnului cu unde
lente către o formă de undă mai apropiată de cea caracteristică celui
de-al doilea stadiu al somnului (PLoS One, vol. 6, p. 16905).
Berca
afirmă că o versiune viitoare a măştii Somneo ar putea include
stimularea stimularea transcraniană directă prin curent continuu pentru a
acţiona asupra insomniei. Cu toate acestea, în timp ce stimularea
transcraniană directă prin curent continuu poate ajuta la intensificarea
sau uşurarea somnului, Marshall constată că această tehnică nu poate
stimula creierul pentru a ocoli totalmente stadiile 1 şi 2. Metoda cu
siguranţă nu este posibilă, cel puţin deocamdată, metoda neputând să
inducă un somn cu unde lente, prin simpla apăsare a unui buton, afirmă
ea.
Dar o altă tehnică, stimularea magnetică transcraniană sau
SMT, ar putea realiza exact acest lucru. Este suficient de puternică
încât neurologii de la Universitatea din Wisconsin-Madison au fost
capabili să o folosească pentru a induce direct somnul profund. În
cadrul unui studiu care a urmărit creşterea eficienţei somnului, Giulio
Tononi şi echipa sa au înrolat 15 voluntari cu bonete EEG şi, folosind
un electromagnet poziţionat la nivelul craniului, a generat un curent
electric. Acest lucru a determinat apariţia unor impulsuri de joasă
frecvenţă la nivelul regiunii creierului unde este generat somnul cu
unde lente. Fiecare voluntar care a reuşit să adoarmă în această
situaţie a prezentat imediat oscilaţii lente caracteristice etapei a
treia a somnului în momentul în care s-a recurs l-a SMT (ʺEuropean
Journal of Neuroscienceʺ, vol. 29, p. 1761).
Cu toate acestea,
terapia SMT nu va putea fi utilizată prea curând. Echipamentul nu este
portabil şi disconfortul de a sta întins în dispozitiv i-a împiedicat pe
unii voluntari să adoarmă. Totuşi, experimentul a demonstrat că, în
principiu, este posibil ca o persoană să treacă direct din stadiul de
debut al somnului până în etapa trei, ridicând posibilitatea interesantă
de a ocoli etapa 1 şi 2 de somn în întregime. Teoretic, acest lucru ar
putea reduce durata somnului cu cel puţin 20 de minute de somn pentru
fiecare ciclu. Este posibil să reuşiţi să scădeţi aceste minute din
întreaga durată a somnului fără ca acest lucru să aibă consecinţe asupra
sănătăţii. Acest aspect încă ridică un mare semn de întrebare şi este
posibil să reuşim să comprimăm cele opt ore de somn în şase, fără a fi
privaţi de beneficiile sănătăţii mentale şi fizice.
Dacă ar
funcţiona, un astfel de dispozitiv ar adăuga în mod eficient câteva
săptămâni la un an obişnuit al unei persoane, o creştere destul de
uimitoare. Acesta este motivul pentru care unii cercetători consideră că
tehnologia este foarte probabil să se dezvolte în viitorul apropiat.
"Vor fi necesare câteva abateri până să ajungem acolo şi vom reuşi să
forţăm limitele", afirmă Julian Săvulescu, conducătorul Centrului Oxford
pentru Neuroetică din Marea Britanie. "Dar se va întâmpla."
Din
punctul său de vedere, tocmai aceasta este problema. Dacă aceste
tehnologii se vor dovedi lipsite de pericol şi vor deveni disponibile pe
scară largă, ele ar putea reprezenta o cale alternativă pentru
creşterea longevităţii umane. Dacă vă permiteţi să achiziţionaţi
dispozitivul, puteţi lua în considerare o extindere a duratei "de veghe"
cu o perioadă pe care în alte circumstanţe aţi petrece-o dormind. "Ceea
ce ar invalida controversata teză cu privire la o durată "corectă" a
vieţii, conform căreia fiecăruia dintre noi ne sunt "alocaţi" în jur de
70 de ani, după care e timpul să ne retragem," spune Săvulescu. "Dar
dacă trăim până la 80 de ani, dar avem o viaţă efectivă în stare de
veghe corespunzătoare cu a cuiva care atins 100 de ani, atunci viaţa
noastră este mult mai roditoare."
31% dintre şoferii din SUA relatează faptul că au adormit la volan, la un moment dat în cursul vieţii.
Odihna terapeutică
În
ciuda faptului că Săvulescu este dedicat totalmente perfecţionării
fiinţei omeneşti, nu va realiza prea curând experimente folosindu-se de
propriul său somn. "Întotdeauna ajungem să plătim mai târziu", afirmă
el. Depăşirea celei de-a doua etape se poate dovedi în mod special
problematică. În timp ce studierea cele-i de-a doua faze a somnului a
rămas în urmă faţă de celelalte etape, Marshall subliniază că
cercetările indică faptul că această etapă poate fi implicată în
consolidarea memoriei.
Totuşi, ademenirea creierului în etape
specifice ale somnului poate conferi mai multe beneficii neaşteptate.
Cercetătorii tocmai au început să găsească dovezi ale existenţei unor
conexiuni complicate între somn şi, de exemplu, sănătatea mintală sau
procesul de îmbătrânire. "Persoanele care suferă de depresie au
caracteristici ale somnului care nu seamănă deloc cu ciclurile unui om
sănătosʺ, afirmă Berca. Ei petrec mai mult timp în REM şi în primul
stadiu de somn în timpul unei nopţi obişnuite. Dacă utilizaţi stimularea
transcraniană directă prin curent continuu pentru a-i orienta spre un
model sănătos ar putea fi posibil să amelioraţi simptomele depresiei,
afirmă ea.
Apoi, mai rămâne în discuţie îmbătrânirea. "Somnul se
deteriorează ca orice alt lucru odată cu înaintarea în vârstă", afirmă
Wesensten. "Oamenii au mai multe dificultăţi în privinţa adormitului, un
lucru care ar putea explica declinul cognitiv care apare odată cu
înaintarea în vârstă." Dar este diminuarea cognitivă cea care cauzează
scăderea duratei somnului, sau este invers? Sau este vorba despre cu
totul altceva? Nimeni nu poate răspunde cu exactitate la această
întrebare, dar studiile preliminare indică faptul că stimularea
transcraniană directă prin curent continuu aplicată la adulţii mai în
vârstă în timpul somnului poate reda o parte din capacitatea de memorare
din tinereţe.
Şi oare dacă am găsi o modalitate de a dormi
asemeni unui om tânăr, acest lucru la rândul său ar face o persoană să
creadă că este mai tânără? Este posibil ca fântâna tinereţii să fi fost
la fel de aproape ca dormitoarele noastre în tot acest timp.
|