Este posibil să fii una dintre nenumăratele persoane pentru care data de expirare a unui produs alimentar este „sfântă”. Dacă scrie pe iaurt că „expiră” în 2 zile, dacă nu este consumat, atunci va fi aruncat la gunoi, fiind considerat un pericol. Dar data de expirare a produselor alimentare (sau, în anumite cazuri, recomandarea privind data până la care pot fi consumate) nu este rezultatul unor studii științifice, ci au la bază diverse abordări ale producătorilor. Există însă o metodă de bun-simț care poate fi utilizată de oricare dintre noi pentru a determina dacă un produs poate fi sau nu consumat.

De ce există o dată a expirării sau recomandarea consumului înainte de o anumită dată?

Desigur, există motivul siguranței utilizării în alimentație a unui produs. Și cred că acesta este gândul celor mai mulți dintre noi atunci când se raportează la data expirării unui produs: presupunem că acea dată indică data la care produsul nu mai este sigur.

Ce înseamnă această „siguranță”? Faptul că produsul ar intra într-o fază de degradare care pune în pericol sănătatea organismului uman. Asta trebuie să însemne o prezență peste un anumit prag (al siguranței) al microorganismelor (în special bacterii) în produsele alimentare.

Dar producătorii nu fac neapărat teste științifice ale produselor lor pentru a identifica modul în care produsul evoluează în timp din punct de vedere microbian, ci sunt interesați, în genere, de calitatea experienței consumatorului. Multe produse evoluează și din punct de vedere al gustului, iar dacă sondajele făcute de producători arată că un produs nu mai este apreciat de consumatori după, să zicem, 30 de zile, atunci producătorul va stabili, probabil, un mesaj de tipul „A se consuma înainte de...”, ținând cont de rezultatul sondajului menționat. Asta nu înseamnă neapărat că produsul etichetat astfel nu mai este sigur pentru consum, ci că producătorul vrea să se asigure că produsul nu va genera experiențe care vor duce la evitarea acestuia.

Pe de altă parte este de imaginat că micii producători, care nu au știința și capacitatea administrativă / financiară de a organiza sondaje de opinie printre clienți, vor introduce date de expirare / recomandări de consumare a produselor lor - luându-se pur și simplu după producători mai mari. Dacă merge la aceia, ori fi știind ei ce spun!


Ce se poate schimba la un produs alimentar în timp?

Sunt doi parametri importanți: calitatea produsului și siguranța alimentară.

Vorbind despre calitatea produsului, ne referim la experiența alimentară: gustul, experiența nemijlocită a consumării acestuia, aspectul vizual, consitența etc. Dacă o să cumperi banane, de pildă, cu certitudine o să evaluezi aspectul acestora la data cumpărării: sunt prea verzi / coapte? sunt deja stricate? Dacă o să cumperi legume tocate, de asemenea, o să analizezi modul în care arată, înainte de orice experiență directă cu produsul.

Alimentele, cum știm, evoluează în timp, unele mai repede decât altele.

În ce privește siguranța alimentară, desigur, cum spuneam și mai sus, principalul aspect este cel al prezenței microbilor de orice fel, care ar putea pune în pericol sănătatea. Unele produse sunt mai expuse decât altele.

Dacă vorbim despre carne, lapte sau legume, acestea sunt mai expuse infestării cu microbi decât altele produse alimentare.

Pe de altă parte, condițiile de păstrare a produselor sunt esențiale, indiferent de data expirării. Acest aspect este imposibil de luat în calcul de către producători, indiferent de cât de științifică este în stabilirea datei expirării. Condițiile de păstrare modifică semnificativ data expirării la anumite produse. De aceea și recomandă anumite condiții de păstrare producătorii. Dar modul în care produsul este păstrat de către comercianți până la data afișării pe raft este invizibil pentru clienți.

Toate aceste variabile duc la o concluzie firească...


Metoda de bun-simț de evaluare a siguranței unui produs

Acestă metodă este „strămoșească”: utilizarea simțurilor. Dacă ai cumpărat un pachet de carne de pui, chiar dacă are termen de expirare peste o săptămână, dacă simpla observare și mirosul indică faptul că ceva este în neregulă cu produsul, atunci, desigur, trebuie aruncat.

Există și produse, cum ar fi cafeaua, care au termen de valabilitate de până la 2 ani. Dacă expiră în iunie descoperi asta în iulie, cel mai probabil nu va fi mare diferență în ce privește calitatea cafelei. Deși cafeaua este cu atât mai bună cu cât este mai proaspătă.

Pe de altă parte, faptul că produsul a expirat ieri, dar a fost păstrat în condiții optime și nu prezintă semnele alterării - nu ar trebui să ducă automat la aruncarea acestuia.

Încă o dată, nu există o știință precisă a stabilirii unui termen de expirare a unui produs, dat fiind că, de regulă, sunt multe variabile care pot „muta” această dată într-o direcție sau alta pe axa timpului.
 

https://www.scientia.ro/biologie/57-alimentatie/8732-data-de-expirare-a-produselor-alimentare-nu-este-una-sacrosanta.html