Camillo Golgi
Camillo Golgi (n. 7 iulie 1843 — d. 21 ianuarie 1926) a fost medic și om de știință italian. În 1906 obține, împreună cu Santiago Ramón y Cajal, Premiul Nobel pentru Medicină pentru contribuțiile aduse în domeniul cercetării structurii sistemului nervos.
S-a născut la Corteno, Brescia. Tatăl său era medic.
A urmat studiile Universității din Padova, unde, sub conducerea lui Giulio Bizzozero (care a elucidat proprietățile măduvei osoase), a efectuat lucrări de laborator în domeniul patologiei experimentale. În 1865 a devenit absolvent al prestigioasei universități. Printre profesori, în afară de Bizzozero, i-a mai avut și pe Paolo Mantegazza și Eusebio Oehl. S-a angajat, apoi, ca medic la spitalul St. Matteo, iar în 1872 a devenit medic-șef la spitalul de boli cronice de la Abbiategrasso din provincia Milano.
Tot restul vieții, Golgi a studiat sistemul nervos central. S-a stins din viață la Padova, la aproape 83 de ani, după o carieră plină de realizări