Paracelsus

Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim) (n. 1493 sau 1494 - d. 24 septembrie 1541, Salzburg) a fost un celebru alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elvețian. A fost inițiatorul mișcării iatrochimice.

Paracelsus s-a născut în satul Einsiedeln din Elveția. De la tatăl său, Wilhelm Bombast von Hohenheim (d. 1534), care era medic, a primit primele noțiuni de chirurgie și medicină. La 16 ani intră la medicină la Universitatea din Basel, ulterior se mută la Viena, unde, în 1510 obține bacalaureatul^[1] în medicină. Paracelsus a mai fost instruit și de celebrul Johannes Trithemius (1461-1526), abatele mănăstirii St. Jakob din Wurzburg, unul dintre cei mai renumiți maeștri în magie, alchimie și astrologie. Sub îndrumarea acestui profesor, i-au fost cultivate înclinațiile sale spre științele și practicile oculte. Este astfel unul din primii alchimisti din Evul Mediu.

În 1516 obține doctoratul în medicină la Universitatea din Ferrara, cam in aceeasi perioada cand studia si Copernic. Este cunoscut si pentru faptul ca a dat numele zincului numindu-l zincum si este recunoscut ca primul botanist sistematic. Lui Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim ii placea sa se numeasca Paracelsus, pentru a indica ca el era "la acelaș nivel cu" (in limba greacă "parà" inseamna "lângă", "aproape de") Aulus Cornelius Celsus, care a trăit în perioada lui Gaius Julius Caesar Octavianus Augustus ( Augustin) în prima jumatate a secolului I. Nu avea un caracter ușor de suportat, din contră, era orgolios si plin de sine. In limba engleza adjectivul bombastic indica o persoana aroganta. In Vocabularul Enciclopedic al limbii engleze, in schimb, termenul de "bombastic" este legat de aspectul unui ghemotc de vata (care are volum dar nu are consistență), nu de numele lui Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim. Fu acuzat de alcoolism si de dezinteres in ceea ce priveste ceremoniile religioase. În realitate el se cosidera un Doctor ale Sfintelor Scripturi (Doctor al Divinitații, pe scurt, D.D.), convins că credința religioasa trebuie traita in interiorul ființei umane, la un nivel intim, nu colectiv. "Templul se gaseste in inimă, nu între ziduri."

Se spună că profesiunea de medic itinerant îl poartă prin mai multe țări ale Europei: Germania, Franța, Ungaria, Olanda, Danemarca, Suedia și Rusia. În toate aceste peregrinări, el a cules foarte multe date utile, nu numai de la medici, chirurgi și alchimiști, dar și din contactele pe care le-a avut cu călăii, bărbierii, ciobanii, evreii, țiganii, moașele și ghicitoarele. A adunat informații prețioase, atât din mediile cele mai înalte ale societății, de la cei învățați, ca și de la cei neștiutori, și nu era ceva neobișnuit ca el să fie văzut adesea printre căruțași și vagabonzi, pe șosele și prin hanuri, situație care a determinat pe colegii morali ai timpului să-i reproșeze purtarea și să-l defăimeze. După ce timp de zece ani a călătorit - practicând uneori profesia de chirurg, sau învățându-i pe alții, sau studiind alchimia și magia potrivit obiceiului acelor timpuri - la vârsta de treizeci și doi de ani el s-a întors din nou în Germania, unde a devenit repede celebru datorită tratamentelor reușite pe care le-a aplicat.

În 1525 este numit profesor de medicină și chirurgie la Basel. Prelegerile sale nu constituiau, ca cele ale colegilor lui, doar repetarea ideilor lui Galen, Hippocrate și Avicenna, lucru obișnuit în medicina din acele timpuri. A combătut concepția despre boală a marelui grec al antichității, Galenus din Pergam (sec II), elaborând o concepție nouă, mai generală. Dacă la Galenus apariția bolii era determinată de tulburarea echilibrului dintre umorile organismului, după Paracelsus, rolul de factor determinant era atribuit chimismului fenomenelor fiziologice. Concepția lui Paracelsus, deși mai generală decât a lui Galenus, a avut totuși un caracter mecanicist, deoarece reducea fenomenele biologice, implicate în apariția și evoluția bolii, la fenomene chimice. Paracelsus a fost primul care a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific.

Ca alchimist a utilizat pentru prima oară în laborator aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat de el, a preparat hidrogenul din oțet și pilitură de fier și eterul etilic din etanol și vitriol. Cercetările întreprinse de Pracelsus în vederea obținerii pietrei filozofale, (avea credința că poate obține o substanță care în atingerea cu alte metale le poate preface în aur). Piatra filozofală (în latină: Lapis philosophorum, în arabă: El Iksir, de unde și cuvântul "elixir") este o substanță legendară cu ajutorul căreia alchimiștii pretindeau că pot transmuta metalele inferioare în aur. De asemenea, era considerată și panaceu: licoare care avea puterea (potrivit concepției alchimiste) de a vindeca toate bolile și de a dărui tinerețe veșnică.

Pentru Paracelsus există o legătură profundă între om și Univers, legătură care se ascunde în existența spiritului. Natura umană se împarte în trei entități: * natura noastră sensibil trupească - corpul elementar * natura noastră acoperită, verigă în lanțul lumii întregi, care emite și recepționează influența forțelor din Univers - corpul eteric-ceresc, corpul astral * natura cea mai înaltă, spiritul nostru, care se manifestă numai în mod spiritual - sufletul.

Citate

• Nimeni nu trebuie să fie sluga altuia. Daca poate, omul trebuie să rămână in slujba sa."
• "Medicul trebuie să treacă prin examenul Naturii, care e lumea; și tot începutul ei. Și același lucru pe care il spune Natura trebuie să îl dea mai departe înțelepciunii, dar să nu caute nimic în înțelepciunea lui, ci numai în lumina Naturii."
• "Am început să-mi desăvârșesc arta imaginându-mi că nu există nici un profesor în toată lumea capabil să mă învețe, și că a trebuit să capăt eu însumi cunoștițele în acest scop. Singura carte pe care am studiat-o a fost cartea Naturii scrisă de mâna lui Dumnezeu."
• "Sarlatanul studiaza malatiile in organele bolnave unde nu gaseste alceva decat efectele, ramanand ignorant in ceea ce priveste cauzele. Adevaratul medic studiaza cauzele bolilor studiind universul uman."
• "Cel care nu stie nimic nu poate sa iubeasca nimic. Cel care nu face nimic nu poate sa inteleaga nimic. Cel care nu intelege nimic nu este de luat in consideratie. Doar cel ce intelege, vede si studiaza. Cunoștințele cele mai de pret sunt legate de dragostea fata de om... cine crede ca toate fructele matureaza deodata ca si capsunile, nu a inteles nimic despre natura strugurilor."
• "Fiecare medic trebuie sa aiba multe cunoștințe, si nu numai cele care se pot gasi in carti; pacientii trebuie sa-i fie cartile preferate."
• " Totul este otrava: nu exista nimic neotravitor. Numai doza face ca otrava sa nu aiba efect".