Duminică, 15.12.2024, 13:24
V-aţi autentificat ca Vizitator | Grup "Vizitatori"Bine aţi venit Vizitator | RSS   



                                                                       

                      

                                                   Site-ul profesorului de biologie  Gheorghe JULEA                                                                                                         
                                                     IP IÎ LICEUL TEORETIC "M. EMINESCU", CĂUȘENI                           

 


 

 

 

 

              

Meniu site
YouTube
RUTUBE
Zygote Body
BioDigital: 3D
Excursii virtuale
Camere web
Calendar
«  Decembrie 2024  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Stanley Miller

Stanley Miller

Stanley Lloyd Miller (n. 7 martie 1930 - d. 20 mai 2007), Universitatea din Chicago a fost un chimist și biolog american, cunoscut pentru studiile sale în originea vieții. În mod particular este cunoscut pentru așa-zisul experiment Miller-Urey care a demonstrat că, în condiții controlate de o inteligență externă (experimentatorul), componentele organice neînsuflețite se pot crea prin procese simple din materiale anorganice. Comunitatea științifică mainstream este de acord că toate condițiile asigurate în experiment nu reprezintă atmosfera originală a Pământului în care se crede că ar fi apărut materie vie din materie moartă.

La începutul anilor 1950, în timp ce lucra în laboratorul profesorului Harold Urey (Premiul Nobel în domeniul chimiei în 1934, pentru descoperirea hidrogenului greu), Miller era interesat de chimia originii vieții pe Pământ și a condițiilor care permit apariția moleculelor care compun primul de proteinele și ADN-ul. Harold Urey a prezentat teoria sa, conform căreia a existat pe Pământul primitiv (timpuriu) o atmosferă, care conținea elementele chimice, care sunt constituenții structurilor ființelor vii.

În 1953 pentru a verifica relevanța acestei teorii, Stanley Miller a imaginat o experiență fizico-chimică. El a combinat mai multe gaze, printre care metan (CH 4), amoniac gazos (NH3), hidrogen (H2), care a fost barbotat într-un balon umplut cu apă (H2O). El a încălzit apoi balonul de sticlă până când amestecul a început să fiarbă, vaporii trecând apoi într-un balon printr-o coloană de condensare. Ajungând în cel de-al doilea balon, vaporii au fost constant supuși arcului electric, arc electric destinat să reproducă fulgerele. După o săptămână de funcționare au apărut compuși organici mai grei decât atomii, dintre ele 2% fiind amino acizi primitivi, care sunt baza tuturor lanțurilor proteice, care există pe Terra, prin urmare viață potențială.

Conform lui Jeffrey Bada, profesor de biologie marină de la Universitatea din San Diego

Imaginația publicului a fost captivată de rezultatul experienței. Aceste rezultate au fost coroborate trei ani mai târziu de alte experimente de la un grup independent. Între timp, conceptul de supă primordială a fost un succes răsunător în cărțile de benzi desenate, romane și filme.”

În pofida faptului, că teoria „supei primordiale” a suscitat multe dezbateri și a dat naștere multor lucrări științifice, Stanley Miller nu a primit niciodată Premiul Nobel.

Flash-animaţie
Platforme educațio
Laborator virtual
Feedback
Linkuri portal
Wikipedia
YouTube
Perioada de exist
Statistica siteul
Formularul pentru autentificare

Copyright MyCorp © 2024