Francis Crick

Francis Harry Compton Crick  (n. 8 iunie 1916, Northampton Anglia – d. 28 iulie 2004, San Diego, SUA) a fost un bio- și neuro-fizician britanic, fiind unul din cei patru co-descoperitori (alături de James D. Watson, Maurice Wilkins și Rosalind Franklin) a structurii ADN-ului în 1953. Crick a devenit laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1962, alături de colegii săi în viață James D. Watson și Maurice Wilkins, întrucât Rosalind Franklin a murit de cancer în 1958, înaintea deciderii decenării premiului.

În acordarea prestigiosului premiu, juriul acestuia a menționat selecționarea acordării distincției ca recompensând "descoperirile lor referitoare la structura moleculară a acizilor nucleici și la semnificația sa în transferul informației în lumea vie".

Munca sa ulterioară la MRC (Molecular Biology Laboratory) până în 1977 nu a fost prea remarcată, neprimind prea multă recunoaștere. Restul carierei sale, până la moartea sa, a fost dedicată educației universitare, ocupând funcția de distins profesor de cercetări ca titular al catedrei J.W. Kieckhefer Distinguished Research Professor de la Salk Institute for Biological Studies, localizat în La Jolla, California, Statele Unite ale Americii.

Între 1951 - 1953 descoperă structura acidului dezoxiribonucleic, în timp ce lucra, alături de James Watson, Rosalind Franklin și Maurice Wilkins, ca cercetător în Laboratorul Cavendish al Universității Cambridge. În 1953 își completează studiile despre structura hemoglobinei, iar în 1976 acceptă un post de profesor la Institutul Salk pentru Studii în Biologie, din California.