În imagine, simbolul pentru: feminin, masculin și transgen

Sunt diferențele dintre sexe în întregime construite socialmente? Chiar nu există diferențe semnificative între sexe, împotriva a ceea ce pare evident din simpla observare a bărbaților și femeilor? Își poate alege omul, în funcție de cum se simte, genul? Într-un articol publicat în revista Skeptic, antropologul Robert Lynch, explică, pe de-o parte, care este semnificația sexului în lumea animală și de ce sexul este binar, iar pe de altă parte de ce tendința modernă de a relativiza sexul / genul este vătămătoare, în special pentru cei tineri.

Mai jos sunt publicate cele mai interesante afirmații ale cercetătorului american. Articolul poate fi citit în integralitate aici.

1. Presupunerea că sexul este o categorie arbitrară nu se mai limitează la departamentele de antropologie culturală, iar ignorarea intenționată a ceea ce este sexul este observată atât în mediul academic, cât și în discuțiile publice despre acest subiect.

2. Bărbatul și femeia nu sunt categorii impuse arbitrar de oamenii de știință asupra lumii naturale, ci se referă la distincții fundamentale adânc înrădăcinate în evoluție. Definiția biologică dintre bărbați și femei se bazează pe dimensiunea celulelor sexuale, denumite gameți, pe care le produc. Masculii produc un număr mare de gameți mici, în timp ce femelele produc mai puțini, dar mai mari. La animale, aceasta înseamnă că masculii produc o mulțime de spermatozoizi minusculi (între 200 și 500 de milioane de spermatozoizi la oameni), în timp ce femelele produc mult mai puține, dar mult mai mari, ovule (femeile pot produce aproximativ 400 de ovule de-a lungul vieții). Ori de câte ori oamenii de știință descoperă o nouă specie care se reproduce sexual, dimensiunea gameților este folosită pentru a distinge între masculi și femele.

3. Reproducerea sexuală care implică unirea gameților de diferite dimensiuni este denumită anizogamie și reprezintă baza pentru diferențele caracteristice între masculi și femele.

4. Conform biologului evoluționist Robert Trivers: „Ceea ce guvernează selecția sexuală este investiția parentală relativă a sexelor în urmașii lor”. Înlocuind „femeia” cu „sexul care investește mai mult în urmașii săi”, el a făcut una dintre cele mai falsificabile predicții din evoluție - sexul care investește mai mult în descendenții săi va fi mai selectiv atunci când își alege partenerul, în timp ce sexul care investește mai puțin va concura pentru accesul la parteneri.

Notă: În 1972, Trivers a explicat de ce, în general, selecţia sexuală ia forma competiţiei între masculi şi a posibilităţii femelelor de a alege. Trivers a intuit în mod genial că acestea nu reprezintă simple consecinţe ale sexului animalului, ci apar ca urmare a dezechilibrului în contribuţia parentală asociată celor două sexe. El a utilizat termenul de investiţie parentală pentru a se referi la eforturile depuse şi la timpul petrecut spre a produce hrană petru celulele-ou, ca şi pentru incubarea, hrănirea şi protejarea puilor. În cazul celor mai multe specii, investiţia femelei este mai mare decît cea a masculului. De aceea, pe femelă ar costa-o mai mult să reinceapă ciclul reproductiv. Dimpotrivă, masculul nu trebuie decît să producă mai multă spermă pentru a reîncepe din nou (sursa).

5. La căluții de mare, unde masculii „rămân însărcinați” (femela își transferă ouăle fertilizate masculului) și, prin urmare, devenind mai implicați în descendenții lor, femelele sunt mai mari și concurează pentru împerechere, în timp ce masculii sunt mai selectivi.

6. Găsiți o specie în care sexul care investește mai puțin în descendenți este mai pretențios în ce privește împerecherea, iar teoria va fi infirmată.

7. Afirmația că bărbații și femeile sunt clasificări arbitrare este falsă la toate nivelurile. Ignoră însăși definiția sexului biologic.

8. Nu există al treilea sex. Sexul este, prin definiție, binar.

9. Pe măsură ce biologia intră într-o epocă de aur, cu progrese care ne transformă înțelegerea evoluției și a medicinei, științele sociale au luat o direcție diferită.

10. Înainte de 1955, genul era folosit aproape exclusiv pentru a se referi la categorii gramaticale. Din 1988 până în 1999, raportul dintre utilizarea „sexului” versus „gen” în revistele științifice a scăzut de la 10 la 1 la mai puțin de 2 la 1, iar după 1988 genul a depășit sexul în toate revistele de științe sociale. Conceptul biologic de sex cu referire la oameni a devenit în mare parte tabu în afara revistelor care sunt specializate pe evoluție.

→ Citiți și: Ce înseamnă identitatea de gen?

11. Viziunea dominantă în științele sociale este că diferențele dintre sexe sunt în întregime construite social. În această interpretare, toate  diferențele observate dintre bărbați și femei sunt rezultatul condițiilor sociale, economice și politice inegale și, prin urmare, facem tot ce putem pentru a le elimina, în special prin schimbarea așteptărilor noastre și prin încurajarea jocurilor neutre din punct de vedere al genului la copii.

12. Diferențele dintre sexe în comportament sunt puternic susținute de date în științele comportamentale. De exemplu, bărbații sunt în medie cu aproximativ 15 cm mai înalți decât femeile din Statele Unite. Într-un eșantion aleatoriu de 1000 de femei adulte din SUA, aproximativ 50 dintre ele vor fi mai înalte decât media bărbaților.

13. Zonele în care bărbații tind să aibă avantaje au legătură cu abilitățile fizice (cum ar fi distanța de aruncare sau viteza), cu sarcinile privind relațiile spațiale și cu unele comportamente sociale (cum ar fi asertivitatea). Femeile, în schimb, tind să aibă un avantaj în ce capacitatea verbală și cogniția socială; sunt mai extrovertite, încrezătoare și grijulii.

14. Unele dintre cele mai mari diferențe dintre sexe, totuși, se observă în alegerea partenerului uman și în comportamentele care apar din logica evoluționistă a teoriei investiției parentale a lui Trivers.
Femeile acordă mai multă importanță trăsăturilor partenerilor care semnalează capacitatea de a dobândi resurse (cum ar fi statutul socioeconomic și ambiția), în timp ce bărbații tind să acorde mai multă greutate trăsăturilor care semnalează fertilitatea, cum ar fi tinerețea și atractivitatea.

15. Dovezile că multe diferențe comportamentale între sexe au o origine biologică sunt puternice. Există trei moduri principale pe care oamenii de știință le folosesc pentru a determina dacă o trăsătură își are rădăcinile în biologie sau nu.
Primul este dacă același model este văzut în culturi diferite.
Al doilea - dacă o trăsătură este observată la copiii mici care nu au fost încă expuși pe deplin la o anumită cultură. De exemplu, dacă băieții sunt mai agresivi decât fetele, ceea ce sunt, în general.
Al treilea - dacă același comportament (cum ar fi că masculii sunt mai agresivi decât femelele) este observat la speciile strâns înrudite.

16. Multe diferențe între sexe, la om, satisfac toate cele trei condiții. Cele mai mari diferențe între sexe găsite cu similitudini interculturale izbitoare sunt cele referitoare la preferințele în ce privește alegerea partenerului.
Comportamente, care includ, de exemplu, luptele sub forma jocului la masculi, sunt observabile la maimuțe și alte specii de mamifere.

17. Atunci de ce mesajul opus – că aceste diferențe sunt fie inexistente, fie doar rezultatul construcției sociale – a fost promovat atât de vehement? Motivul, susțin, este în esență politic.

18. Luați în considerare așa-numitul paradox al egalității de gen prin care diferențele dintre sexe în ceea ce privește personalitatea și ocupația sunt mai mari în țările cu oportunități mai mari pentru femei.
Țările cu cea mai mare egalitate de gen, cum ar fi Finlanda, au cea mai mică proporție de femei care absolvă facultatea în domenii STEM (Science, Technology, Engineering and Mathematics), în timp ce țările cu cea mai puțin egalitate de gen, cum ar fi Arabia Saudită, au cea mai mare proporție.
În mod similar, raportul dintre femei și bărbați în ocupații cum ar fi îngrijirea medicală este de 40 la 1 în Scandinavia, dar doar 2 la 1 în țări precum Maroc.

19. Femeile sunt, în medie, mai atrase de profesiile axate pe oameni, precum medicina și biologia, în timp ce bărbații sunt, în medie, mai atrași de profesiile care se bazează pe matematică și inginerie.

20. Este de înțeles, totuși, ca unii să se teamă că orice concesie față de natură va fi folosită pentru a justifica și perpetua preconcepțiile și discriminarea.

21. Cheia problemei constă în combinarea egalității cu identitatea statistică și în eșecul nostru de a respecta și a aprecia diferența. Aceste diferențe dintre sexe nu trebuie clasificate în termeni de inferior sau superior și nici nu au nicio influență asupra valorii sau demnității bărbaților și femeilor ca grup.

22. Încă de la apariția reproducerii sexuate, acum circa două milioane de ani, selecția sexuală, guvernată de diferența dintre mărimea celulelor sexuale, a generat o serie de diferențe, unele absolute, alte mai degrabă statistice, dintre masculi și femele. Ca efect, masculii și femelele au experimentat presiuni evoluționiste diferite.

23. În logica rece a evoluției, niciun sex nu este, nici nu poate fi, mai bun sau mai rău. Deși s-ar putea să nu fie genul de egalitate pe care unii și l-ar dori, trebuie să trecem dincolo de ideile simpliste de ierarhie, confundând naiv diferența cu pretențiile de inferioritate/superioritate sau confundând dominația cu puterea. Din perspectivă evoluționistă, mai bine înseamnă mai multe copii, dominația contează doar dacă duce la mai mulți descendenți și există multe căi către putere.

24. Afirmația că copiii se nasc fără sex și sunt modelați în ce privește genul de către părinții lor este extrem de neplauzibilă.

25. Când copiii sunt învățați că toate diferențele dintre sexe se bazează în întregime pe o simplă identitate (fie aleasă de sine sau impusă cultural) și nu sunt în niciun caz rezultatul biologiei, fetele mai „băiețoase” și băieții mai „feminini” pot deveni confuzi în privința sexului sau orientării sexuale și stereotipuri vătămătoare pot prelua controlul.
Creșterea bruscă și rapidă a numărului de tinere diagnosticate cu disforie de gen este un semnal de avertizare despre cât de periculos de dezorientată poate deveni cultura noastră.

Notă: Disforia de gen se referă la sentimentele pe care le încearcă persoanele transgen atunci când se confruntă cu discrepanța dintre sexul biologic și genul diferit care le-ar caracteriza psihologic.
Cum se manifestă disforia de gen:
- ești sigur că psihologic ești diferit de identitatea ta biologică (femeie sau bărbat);
- există o puternică tendință de a ascunde / elimina semnele sexului biologic (sâni, păr facial etc.);
- există o repulsie față de organele genitale personale (sursa).

26. Băieților li se spune că dacă le plac păpușile, sunt fete cu organe sexuale masculine, în timp ce fetelor care manifestă interes pentru sport sau știință li se spune că sunt băieți cu organe feminine și născute într-un corp greșit.

27. Băieții  mai feminini, care ar putea ajunge să fie homosexuali, sunt încurajați să se îndrepte către intervenții medicale ireversibile, tratamente hormonale și infertilitate.

28. Tendința către o societate fără sex din punct de vedere biologic reprezintă o viziune utopică arogantă care ne separă de istoria noastră evolutivă, promovează inepția că oamenii nu sunt animale și subminează respectarea fiecărui individ pentru individualitatea sa unică.

29. Sexul nu este nici o chestiune de socializare, nici o alegere personală. A face astfel de afirmații, fără a înțelege rolul profund pe care o asimetrie biologică inițială a mărimii gameților îl joacă în selecția sexuală, nu este nici științific, nici rațional.

Sursa: Skeptic

Autorul, Robert Lynch, este un antropolog evoluționist la Pennsylvania State University, specializat în modul în care biologia, mediul și cultura interacționează pentru a modela viața.

https://www.scientia.ro/biologie/8844-de-la-sex-la-gen-incercarea-moderna-de-eliminare-a-biologiei.html