Un alt reprezentant din clasa Cestoda este Taenia solium, o altă tenie ce se găseşte la om în stadiul adult şi la porc în stare larvară. Comparativ cu Taenia saginata, adultul este mai mic şi are o lungime de până la 8 metri. Mai multe despre Taenia solium în continuare.
Taenia solium este compus din scolex, cu rol de fixare şi strobila ce conţine proglotele cu ouă de tenie.
Răspândire geografică
Taenia solium are
o răspândire cosmopolită, întâlnindu-se mai puţin în regiunile unde
consumul cărnii de porc este interzis prin religie (zonele populate de
musulmani).
Habitat
Ca şi Taenia saginata, Taenia solium se
fixează de mucoasa intestinului subţire cu ajutorul scolexului, iar
corpul rămâne liber în lumen unde va elibera proglotele bătrâne.
Mod de transmitere
Omul se infectează prin consumul cărnii de porc insuficient preparată termic ce conţine cisticerci vii. Ajunşi în intestinul subţire al omului, cisticercii se transforma în larve, apoi în adulţi. Un adult de Taenia solium poate trăi 10 – 15 ani.
Ciclul evolutiv
Taenia solium elimină
proglotele cu ouă în mod pasiv. Acestea vor ajunge odată cu materiile
fecale în mediul extern. Porcul, gazda intermediară, va consuma
proglotele ce conţin milioane de ouă de tenie (porcul este un animal
coprofag, hrănindu-se cu materii fecale). În ţesutul muscular al
porcului sau sub limbă se vor dezvolta larvele de tenie, închise într-o
veziculă. Prin consumul cărnii contaminate cu larve (Cysticercus
cellulosae) ciclul evolutiv al teniei se reia.
Rol patogen
Ambele tipuri de tenie (T. saginata şi T. solium) sunt agenţii etiologici ai teniazei. De obicei, în intestinul subţire al omului se dezvoltă o singură tenie adultă, ce va trăi până la 20 de ani fără tratament.
Teniaza
este de obicei asimptomatică, de aceea este importantă examinarea
cărnii de către veterinar. Când se manifestă, teniaza se caracterizează
prin tulburări digestive – greţuri, dureri abdominale, diaree şi
modificarea apetitului cu scădere în greutate. Toate aceste semne apar
în perioada de creştere a parazitului, odată transformat în tenie
adultă, semnele şi simptomele dispar.
După maturarea
parazitului, un pacient îşi poate da seama de prezenţa teniei prin
identificarea proglotelor eliminate, mai ales în cazul Teniei solium ce elimină proglotele activ, acestea fiind vizibile în lenjerie.
După
contaminare numărul eozinofilelor creşte doar în faza de maturare a
parazitului şi revine la normal când tenia începe să elimine proglote.
Examinarea proglotelor din materiile fecale ale pacientului, prin examen
coproparazitologic, permite punerea unui diagnostic de specie.
Tratamentul teniazei presupune
urmarea unei diete hidrice şi practicarea de clisme evacuatorii. Apoi
se administrează tratamentul specific speciei de tenie.
Prevenţie
Măsurile
generale de prevenţie impun prepararea termică eficientă a cărnii de
porc sau de vită şi evitarea răspândirii ouălor de tenie în mediul
exterior pentru cei infectaţi. Un alt mijloc de prevenţie este
practicarea unui control veterinar, indiferent dacă animalul sacrificat a
crescut la fermă sau în propria curte. La porc, evidenţierea cisticercilor este simplă datorită numărului mare şi localizării în ţesutul celular subcutanat. Cisticercii din carne pot fi distruşi prin congelarea cărnii o perioadă mai mare de 15 zile sau prin preparare termică eficientă.
Bibliografie
en.wikipedia.org/wiki/Taenia_solium
|
