Femela ajunge la aproximativ 20 cm. Din punct de vedere morfologic sunt viermi cilindrici ce au gură cu 3 buze.

Răspândire geografică
Ascaris lumbricoides se întâlneşte pe tot globul, dar cu o frecvenţă mai mare în ţările tropicale, din cauza condiţiilor de viaţă şi standardelor scăzute de igienă.

Habitat
Acest parazit se localizează în intestinul subţire la om. Se deplasează constant şi se hrăneşte cu chil intestinal.

Ciclul evolutiv şi modul de transmitere
Adulţii trăiesc în intestinul subţire unde pot depune până la 200.000 de ouă pe zi. Acestea sunt eliminate odată cu materiile fecale şi ajung pe sol. După 3 – 4 săptămâni, dacă condiţiile de umiditate şi temperatură sunt favorabile, ouăle embrionează şi devin infecţioase. Acestea se transformă în geohelminţi, foarte rezistenţi în natură.

Ciclul de viaţă  al limbricilor

Infecţia cu Ascaris lumbricoides se produce prin ingestia ouălor embrionate odată cu fructe sau legume contaminate şi nespălate. Ajunse în duoden, ouăle eclozează şi se transformă în larve. Urmează apoi o etapă obligatorie de migrare ce se realizează în mai multe săptămâni: din intestin ajung în ficat (în 3 – 4 zile), apoi în plămâni (în 10 zile), folosind sistemul circulator pentru transport. Din plămâni ajung din nou în intestin, părăsind plămânii prin trahee. După 2 luni de la contaminare, Ascaris lumbricoides devine adult şi poate trăi până la un an în interiorul corpului uman.

Rol patogen
Ascaris lumbricoides este agentul etiologic al ascaridiozei. Simptomele care apar diferă în funcţie de localizarea parazitului în etapa obligatorie de migrare entero-hepato-pneumo-enterică. În etapa pulmonară apare sindromul bronho-alveolar sau Loffler, caracterizat prin febră, tuse şi creşterea numărului de eozinofile din sânge. Mai rar se pot elimina larve prin spută. În etapa intestinală adultul de Ascaris lumbricoides determină manifestări clasice de infecţie parazitară: dureri abdominale, tulburări de tranzit, greţuri, diaree şi manifestări neurologice, tulburări de somn şi iritabilitate. Prezenţa parazitului la copil produce scădere în greutate, urmată de refacere completă după tratament şi eliminarea parazitului.

Complicaţiile infecţiei cu Ascaris lumbricoides pot cuprinde greşeli în migrarea parazitului – părăseşte gazda pe nas sau pe gură sau poate migra în căile biliare, pancreas sau apendice. Uneori se poate produce ocluzie intestinală prin blocarea tranzitului intestinal de către un ghem de paraziţi.

Diagnosticul de ascaridioză se face coproparazitologic, dar ca la mulţi alţi paraziţi un examen negativ nu exclude diagnosticul, deoarece în interiorul corpului pot fi întâlniţi doar masculi. Creşterea numărului de eozinofile ne poate orienta către un diagnostic. Uneori se pune diagnosticul prin evidenţierea viermilor adulţi ce au ieşit pe gură sau prin anus. Ascaris lumbricoides este eliminat prin tratament medicamentos, fiind sensibil la multe antihelmintice.

Prevenţie
Măsurile sporite de igienă pot preveni infecţia: E de menţionat importanţa spălatului pe mâini şi a fructelor sau legumelor consumate. La aceste măsuri se pot adăuga unele ce se referă la toată populaţia: tratarea apelor menajere şi interzicerea folosirii dejecţiilor umane ca îngrăşământ pentru sol în agricultură.

Bibliografie
www.patient.co.uk/doctor/Ascaris-Lumbricoides.htm
en.wikipedia.org/wiki/Ascaris_lumbricoides
Imagini:
www.parasitesinhumans.org/ascaris-lumbricoides-giant-roundworm.html
medicalpicturesinfo.com/ascaris-lumbricoides/