Răspândire geografică
Unde întâlnim câini vom întâlni şi Toxocara canis, deci parazitul are o răspândire cosmopolită, fiind prezent pe mai toată suprafaţa uscatului, unde omul şi câinii sunt prezenţi.

Habitat
Toxocara canis în stadiul de adult se localizează în intestinul subţire al câinelui, iar în stadiul larvar se poate întâlni accidental la om. Când parazitează omul se localizează la nivelul ochilor sau în viscere.

Ciclul evolutiv şi mod de transmitere
În intestinul gazdei definitive, câinele, femela depune zilnic aproape 200.000 de ouă. Acestea ajung pe sol şi devin infecţioase pentru om şi alte animale. Apa, legumele sau fructele contaminate pot infecta omul. Eliberate în stomac, larvele migrează în ficat sau în plămâni. Din aceste organe pot intra în circulaţie şi vor ajunge la inimă sau creier, fiind incapabile să mai găsească drumul spre intestinul omului.

Rol patogen
Larvele de Toxocara canis determină la om toxocaroza cunoscută şi sub numele de sindrom de larva migrans visceralis. Fără gazda specifică – câinele, larvele nu pot ajunge la stadiul de adult. Aflate în impas parazitar la om rămân la stadiul larvar şi migrează în ţesuturi unde determină leziuni şi formarea de granuloame.

Sindromul de larva migrans ocularis apare atunci când larvele de toxocara canis migrează în ochiul omului. Prezenţa unei singure larve duce la formarea unui granulom cu eozinofile la polul posterior al ochiului.

Semnele şi simptomele care apar sunt în funcţie de gradul de infecţie şi localizarea larvelor. Dacă sunt localizate la nivelul plămânilor se manifestă prin tuse, la nivel cutanat prin urticarie, la nivel hepatic prin dureri abdominale şi tulburări digestive datorate afectării modului de eliminare a bilei, iar la nivel ocular scade acuitatea vizuală şi se poate produce în timp strabism.

Diagnosticul de certitudine se pune prin evidenţierea anticorpilor specifici, iar semnele de orientare sunt creşterea importantă a numărului de eozinofile – peste 20.000 pe mmc.  Tratamentul este medicamentos, iar eficienţa sa este în strânsă legătură cu scăderea numărului de eozinofile.

Prevenţie

Prevenţia generală se realizează prin întreruperea ciclului evolutiv al parazitului – eliminarea câinilor fără stăpân şi îndepărtarea copiilor de animalele tinere posibil purtătoare de paraziţi (câini şi pisici). Prevenţia specială se referă la efectuarea de controale veterinare periodice pentru animalele cu stăpân pentru a descoperi şi trata din timp infecţiile parazitare.

Bibliografie
en.wikipedia.org/wiki/Toxocara_canis
imagine: www.dpd.cdc.gov/dpdx/html/Toxocariasis.htm