Comparativ cu Giardia intestinalis, Trichomonas nu are formă de chist, cea de rezistenţă în mediul extern, de unde rezultă anumite particularităţi ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

Pe lângă Trichomonas vaginalis, în acest gen mai intră Trichomonas tenax, ce se întâlneşte în cavitatea bucală (nu este parazit, ci comensal) şi Trichomonas intestinalis, un parazit întâlnit în intestin.

Trichomonas vaginalis prezintă o singură formă, cea de trofozoit, care măsoară 15 – 20 μm lungime, formă ovalară cu 4 flageli liberi şi unul recurent.


Răspândire geografică

Trichomonas vaginalis este un parazit întâlnit pe tot globul, în special în zonele unde educaţia sexuală lipseşte, fiind o boală cu transmitere sexuală.


Habitat

Trichomonas vaginalis se întâlneşte în tractul genito-urinar. La femeie se va localiza, în special, în interiorul vaginului, iar la bărbat la nivelul glandelor uretrale, veziculelor seminale şi în interiorul prostatei.

Modul de transmitere

Sursa de transmitere a infecţiei este omul bolnav sau aparent sănătos (acesta poartă trofozoiţii cu el fără să manifeste boala). Modul de transmitere este prin contact sexual, de la purtător la omul sănătos. Trichomonas vaginalis se poate transmite şi la nou-născut în timpul naşterii, prin pasajul vaginal. Cazurile de transmitere altfel decât prin contact sexual sunt foarte rare – apă de baie, lenjerie, capacul wc-ului, locuri unde parazitul poate supravieţui câteva ore.


Ciclul evolutiv

Trichomonas vaginalis parazitează doar omul şi se prezintă sub formă vegetativă, de trofozoit. Acesta este distrus imediat de uscăciune, de aceea se transmite doar prin medii umede – în timpul contactului sexual. Forma de chist lipseşte, de aceea se transmit doar trofozoiţii de la un individ bolnav la unul sănătos. Ajuns în noul mediu, acesta începe ciclul evolutiv cu diviziuni binare.


Rolul patogen

Trichomonas vaginalis este agentul etiologic al trichomoniazei, o boală cu transmitere sexuală. Tabloul clinic diferă de la bărbat la femeie.

La bărbat trichomoniaza este asimptomatică, transformându-l într-o sursă de infecţie. Un procent de până la 10% dintre bărbaţi manifestă simptomele bolii: secreţie uretrală redusă, purulentă, însoţită de prurit intens şi durere la urinat. Simptomele se manifestă, în principal, dimineaţa. Netratată, infecţia se cronicizează, afectând uretra posterioară şi prostata.

Trichomonas vaginalis determină la femeie o vulvo-vaginită acută, cu prezenţa leucocitelor în urină, usturime şi durere intensă la urinat. Secreţiile vaginale devin spumoase şi urât mirositoare, de culoare galben-verzui. Cel mai important simptom al infecţiei este pruritul vulvar. Mucoasa vaginală se inflamează şi apar zone hemoragice, sensibile şi dureroase. Netratată, infecţia devine cronică şi se va manifesta doar prin simptome intermitente şi de o amplitudine mult mai redusă. Infecţia cronică duce în timp la sterilitate.

Prevenţie

Diagnosticul se face prin evidenţierea parazitului în secreţiile vaginale, respectiv uretrale. Rezultatul negativ, în cazul bărbatului, nu exclude prezenţa parazitului. Măsurile de prevenţie care se impun se referă la creşterea nivelului de educaţie sexuală şi la folosirea metodelor de protecţie. Tratamentul recomandat, ca şi în cazul Giardiei intestinalis este metronidazolul, administrat oral, în funcţie de greutate.

Bibliografie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Trichomonas_vaginalis